Paradontoza (afectarea parodonțiului) este o boală extrem de răspândită (peste 70% dintre adulți sunt afectați într-un anumit grad), fiind una dintre principalele cauze ale pierderii dinților. Cu toate acestea, boala este tratată superficial și tardiv, pacienții nefiind conștienți de repercusiunile ei.

Parodontoza debutează cu inflamații gingivale ce evoluează în retracții gingivale și osoase cu apariția spațiilor inestetice între dinti, ducând la mobilizarea și pierderea acestora. Tratamentul modern al paradontozei presupune o abordare multidisciplinară a bolii ce reușește păstrarea dinților pe arcadă și reintegrarea lor funcțională pentru o perioadă cât mai lungă de timp.

Există ideea că un dinte sănătos înseamnă un dinte fără carii; este o viziune greșită pentru că dintele este fixat în os prin intermediul unui ligament parodontal (“parodontal” vine din limba greacă și înseamnă “în jurul dintelui”). Boala este cauzată de bacteriile care ajung la acest ligament, îl inflamează, apărând apoi un proces de resorbție osoasă și de retracție gingivală. Deoarece gingivita nu se manifestă prin durere, majoritatea pacienților nu se prezintă la medic, permitând astfel bolii să se instaleze. Evoluția poate trece neobservată luni sau chiar ani.

Semne ale instalării bolii:

• gingie inflamată care se “desprinde” de pe dinți;
• gingie retractată (ce înseamnă, de fapt, o retracție a țesutului osos subiacent), care descoperă inestetic rădăcinile, dând senzatia de “dinți lungi”;
• mobilitate dentară.

Pentru a preveni apariția acestor simptome pacienții trebuie să aibă o bună igienă orală, o alimentație sănătoasă și să beneficieze, la un anumit interval de timp (media este de 6 luni), de o igienizare profesională: detartraj cu ultrasunete completat de unul manual, periaj profesional, tratamente locale antiinflamatoare și antibacteriene. Odată instalată boala parodontală trebuie să beneficieze de un tratament chirurgical și medicamentos cât mai precoce, asigurând astfel prelungirea duratei de viață a dinților.